
...şi mă afund în lume ca într-o mare de senzaţii, gustând cu furie tot ce e nou şi intens...doar-doar oi uita de senzaţiile din mine, de întrebările despre mine care mă năucesc, mereu multe, mereu noi, niciodata cu un răspuns cât de cât multumiţor...
...şi mă arunc în lupta pentru ei, cu ei, şi le arăt cât de hâda e lumea lor, cât de pustie, cât de măruntă ...
...şi totuşi, eu lupt pentru ei mai mult decât ei înşişi...ce-aş face, oare, de nu aş lupta pentru ei, care e cauza mea ...?!?
... mă trezesc devreme şi greu mă las pradă somnului, să nu am timp să ma gândesc la mine, să mă cufund rapid în agenda lumii, în care îmi fac timp pentru zilele de naştere ale prietenilor, pentru sărbători cu familiile altora, pentru a săruta, în grabă, mâinile femeilor altora, pentru a face, în grabă, jocuri şi jucării pentru copiii altora ...
...cine sunt eu? care e viata mea?
Cât de uşor pot trăi pentru tine şi cât de imposibil pare să trăiesc pentru mine!!!
...căci ar trebui să-mi răspund la intrebări: cine m-a iubit, cine m-a leganat, cine m-a crescut, am avut eu oare clipa să devin EU???
Şi ori de câte ori parşivul de gând mă duce aici, lacrimi copilăreşti mă inundă, ca ori de câte ori am căutat încurajare şi nu am primit-o, ca ori de câte ori am vrut să dăruiesc şi nu a fost primit...şi lacrimi peste lacrimi pot curge, până ce mă voi lua în braţe, dăruindu-mi eu mie ceea ce nu mi-a fost dat, pentru a mă umple de iubire!
pentru tine, prieten drag, bucurie din bucuria mea să te ridice