Aşteptare (I)

Aşteptând să înverzească
zăpada norilor…
Aşteptând să înflorească
bobocii mieilor…
Aşteptând ca soarele s-aline
dorul lunii…
Aştept lângă nimicul vieţii mele
mai mult decât o zi cu tine.

Prizonieri în noi

Sunt trupuri scutite
de pale de vânt
Sunt flori iscusite
ce nu ne ating
Sunt raze de soare
ascunse de noi
căci aici, în subsol,
suntem reci, trişti şi goi.

Sunt zile senine
de care nu ştim
Sunt vânturi nebune
ce zbor pe pământ
Sunt nori, e şi soare
dar nu îi vedem
căci noi suntem
trăitori în mormânt

Sunt temniţe goale
Sunt liberi proscrişi
Sunt trupuri la soare
Însă trăim în noi înşine-nchişi.

DRUM SPRE ABSOLUT

Sper sa imi dea
Bunul Zeu,
pe masura Sufletului meu
si-ntr-un final sa reusesc
Miraculos sa traiesc!

Sper sa privesc de Sus,
dintre Stele,
Lumea asta
de Iele si
Rele
si Lacrimi grele
s-o spele de ele!

Sper sa ma-nalt
si sa cresc
in Ne Stiire
si-n Nemurire,
fara Gandiri
sau Durere.

Sper sa privesc
Nicicand Inapoi
Catre Lumea de Ploi,
Caci Timpu l … e-n noi.

Sper sa pot
Lua in brate Pamantul
Si pan’ la urma,
Sper sa fiu Vantul
Ce-ti da betia si bucuria
Uitarii de Tine.