DREAMS

They keep us alive
They put us to grave
They give us hopes
They give us tears
They climb the mountains
They dig the hole
They make us tremble
They make us roar
We love them
We hate them
We pain for them
… and still
We need them
To keep living
To keep hoping
To keep dieing
Each day
Like taking a drug
Like having a smoke
Like cutting the breath
Inch by inch

Keep dreaming

Iata ce ne informeaza un ziar local:

TAMADUITOAREA CRISTINA, in colaborare cu maicuta Maria (sigur nu ar fi putut fi Elena, Ana etc), detin cele mai puternice ritualuri, rugaciuni, leacuri sfinte si uleiuri din Ierusalim pentru a vindeca problemele: betie, spor de bani si de casa, aduce persoana iubita inapoi, scoate argintul viu, dezleaga cununiile. Maicuta Maria, miercurea si vinerea ofera sansa primilor 10 nevoiasi: cate un descantec.

Gratuit, va da si doua numere de telefon, ca nu o costa in plus sa le scrie. Nu cred ca puteti suna gratuit, ca nu incep cu 0800.

Dar e bine de stiut ca uite, avem o cunostinta, o cheama Romania, si are mari probleme.
Beata umbla de multa vreme, dar eu m-am prins de asta numai de vreo cinci ani (ori fi si leacuri de dezmeticire?:D)
Spor de bani, clar nu are. Au altii, pe seama ei, dar ea e tot mai jumulita.
Si sufera si din dragoste. Tot romanul o dispretuieste si zice „in ce tara de cacat traim!” Eu nu pricep de ce nu se sinucid, daca tot nu le place.
De scos argintul viu, nu e cazul, acum se lucreaza intens la scoaterea inteligentei, a aurului, a padurilor, a sufletului si alte chestii din astea, nu prea semnificative.
„Dezleaga cununii!” Si nu se baga la treaba asta aranjata cu EU? Poate mai avem o sansa, nu de despartanie, dar macar de ceva blagostevenii si norociri (fara NE).
IO, drept a va spune, as incerca, ca E doua, si tamaduitoare si maicuta, deci si cu Domnul si cu Dansul (sst - rusine), poate iese ceva.

Zau, maicuta, ii dam cu carbune pe frunte, ca-i tare deochiata!?!

S(c)ursa: Tribuna Sibiu, 13.07.2006 (azi e chair cu noroc)

Apus de amintire/Amintirea amintirilor

Ape de fluturi… gânduri şi rânduri…
Slove de piatră pe pagini de cer…
Astăzi a nins…astăzi M-a nins.
Ploaia te curăţă ca şi albul orez,
Sarea mai ţine
Apa din tine şi sângele-n vine;
Gândul mai ţine
Durerea din tine
Şi ochiul de cer ţi-aminteşte de El…
Un lucru stingher …o cană diformă
Şi amintirea vagă a gustului pielii...
O cameră murdară,
La televizor rula un film de acţiune
Şi totul răsufla a mizer
…şi totuşi…cât de mult mi-e de dor
de murdărirea sufletului meu
de josnicia trupurilor noastre
şi de mirificul şi dulcele păcat.

www.lasamasatelas.ro

Am mers cu rapidul la Ploieşti. Tren de noapte. A fost foarte bine, mai ales că CFR s-a prins să nu mai pună caloriferele în funcţiune (ca acum o lună, de păleau florile când trecea trenul). Am uitat să vă spun că suntem în iulie? Acum ştiţi. Eu nu ştiu însă unde să cobor. Că-i beznă, să-ţi scoţi ochii. Caut naşul. Doarme! Întreb un cetăţean cam clătinabil. Zice:
- Următoarea-i Ploieşti.
Îmi iau bagajul şi dau năvală; trenul oprise deja. Cetăţeanul se răzgândeşte.
- Aicea-i Câmpina, don’şoară. Următoarea-i Ploieşti.
După zece minute ajung şi acolo. Nu-i beznă, da-mi ia ceva timp să găsesc plăcuţa (luminata) pe care scrie „Ploieşti Vest”. Caut informaţiile. Dacă treceţi prin Ploieşti şi le găsiţi, daţi-mi de veste.
Vreau să ajung în centru. O tanti amabilă zice să iau autobuzul 2. La patru noaptea?!? Bine ar fi! Da’ ... taxiuri?
- Maică, aştia te fură, că nu eşti de aici.
Nu a fost cazul, şoferul a fost foarte amabil, m-a dus rapid la destinaţie şi, pe distanţa aia, credeam să coste mai mult. În trei zile în oraş, am vorbit cu câţiva taximetrişti. Vi-i recomand cu căldură.
La hotel, la 4 dimineaţa, trebuie să aştepţi puţin să se trezească recepţioniera. Dar în rest, „o fo bine”.
După trei zile, iar la gară. Vine un tren, întreb dacă-i cel bun, verific plăcuţa ... trenul arată SUSPECT de bine. Şi pleacă. Dar vine naşul:
- Domişoară, trenul dumneavoastră venea peste 5 minute. Plătiţi diferenţa şi coborâţi la prima, că vă prinde din urmă.
- Bun. Şi când mă prinde?
- Nu ştiu, vedeţi în Sinaia.
Îmi ia banii şi pleacă. Cobor în Sinaia.
- Aveţi birou de informaţii?
- Da, după colţ.
După două colţuri, descopăr Biroul. Şi lacătul de pe uşă. Mă uit, sceptică, la panoul colorat din perete. Şi speranţa rămâne la Cer.
Noroc cu Cerul. Vine trenul – aglomeraţie teribilă, 2 pe loc şi restul pe culoar.
Dar sunt OK în România!!!
Pentru informaţii, vizitaţi http://www.doamneajuta.ro/, sau şi mai sigur http://www.lasamasatelas.ro/. Sibiul este primul buton de sus/dreapta.